Românii se pot aștepta la facturi mai mari la energia electrică începând din această toamnă, pe măsură ce furnizorii lansează noi oferte pentru clienții ale căror contracte expiră. Estimările indică o posibilă creștere a prețurilor cuprinsă între 3% și 20%, influențată de criza energetică, costul importurilor și situația gazelor în iarna următoare.
Contextul presiunilor asupra prețurilor
Creșterea anticipată a prețurilor este generată de mai mulți factori care acționează simultan. Furnizorii au achiziționat energie la costuri ridicate în prima parte a anului, iar seceta a redus semnificativ producția hidroenergetică și a forțat oprirea reactoarelor de la centrala nucleară de la Cernavodă, din cauza nivelului scăzut al Dunării. La acestea se adaugă costurile de echilibrare a sistemului și perspectiva unei ierni dificile în Europa, cu depozite de gaze mai puțin umplute decât în mod obișnuit.
Piața energiei electrice a fost liberalizată în august 2025, iar multe contracte încheiate atunci au durată de un an. Furnizorii urmează să transmită noi oferte, calculate pe baza costurilor suportate în ultimele luni. România a avut în prima jumătate a anului una dintre cele mai scumpe piețe pentru ziua următoare din Europa, iar companiile care au vândut energie la preț fix au fost nevoite să suporte variațiile pieței și episoadele cu importuri scumpe. Aceste costuri pot fi acum incluse în noile oferte, alături de o primă de risc pentru eventualitatea repetării crizei.
Scenariile de evoluție a prețurilor
O analiză de specialitate pentru perioada august 2026 – iulie 2027 conturează trei posibile evoluții ale ofertelor furnizorilor:
- În scenariul optimist, prețurile ar putea crește cu 3–5%.
- Un scenariu intermediar indică un avans de 10–15%.
- În varianta pesimistă, care include prelungirea crizei și probleme cu gazele pe timpul iernii, scumpirea ar putea ajunge la 15–20%.
Aceste procente reprezintă estimări privind ofertele viitoare, nu o majorare deja decisă sau aplicată uniform. Primele semnale vin de pe piața administrată de OPCOM, unde ELCEN a oferit energie în bandă la prețuri de 870–890 de lei/MWh, iar Complexul Energetic Oltenia la aproximativ 725 de lei/MWh. La aceste costuri se adaugă însă tarifele de transport, distribuție, certificatele verzi și TVA, ceea ce ar putea duce, în anumite condiții, la un preț final de 1,6–1,7 lei/kWh. Spre comparație, oferta actuală a Hidroelectrica este în jur de 1,2 lei/kWh, dar diferența nu implică o scumpire generalizată de peste 40%, deoarece furnizorii își diversifică sursele de achiziție.
Impactul crizei gazelor și protecția consumatorilor
O presiune suplimentară vine din piața gazelor naturale, unde prețul pe bursa TTF se menține la 50–60 de euro/MWh, pe fondul blocajului din Strâmtoarea Ormuz și al reducerii exporturilor din Qatar. Dacă perturbările continuă, Europa ar putea înregistra un deficit de aproximativ 26 de miliarde de metri cubi de LNG, ceea ce ar menține prețurile ridicate. Depozitele europene de gaze erau umplute în proporție de doar 59% la începutul lui august, sub nivelul anului trecut, iar estimările arată că ar putea ajunge la maximum 75% la 1 noiembrie, comparativ cu media de 90% din ultimii cinci ani.
Cu toate acestea, factura la gaze a consumatorilor casnici din România este protejată printr-un mecanism statal valabil până în martie 2027, care aplică prețul cel mai mic dintre cel contractual și cel reglementat, fără a depăși 0,31 lei/kWh. Gazele mai scumpe pot influența însă indirect prețul electricității, deoarece centralele pe gaze acoperă consumul atunci când producția din surse regenerabile sau nucleare este insuficientă.
Seceta rămâne o vulnerabilitate majoră pentru sistemul energetic românesc, iar autoritățile au declarat stare de urgență energetică în august, repornind capacități pe lignit. Deși o parte dintre probleme sunt temporare, riscul pentru facturi crește dacă seceta persistă și importurile trebuie cumpărate scump. Pentru consumatori, semnalul imediat este apropierea perioadei în care furnizorii trimit noile oferte, iar o eventuală majorare va depinde de furnizor, de prețul contractual actual și de evoluția crizei în lunile următoare.