Execuția bugetară pe primele șapte luni din 2026 arată o reducere semnificativă a deficitului, însă o analiză detaliată dezvăluie că această performanță se datorează în principal majorărilor de taxe, iar presiunea cheltuielilor cu dobânzile și semnele de încetinire economică ridică semne de întrebare asupra sustenabilității pe termen lung a procesului de consolidare.
O scădere aparent spectaculoasă, explicată de factori conjuncturali
Conform datelor publicate de Ministerul Finanțelor, deficitul bugetului general consolidat a fost de 48,08 miliarde de lei în perioada ianuarie-iulie 2026, comparativ cu 76,44 miliarde de lei în aceeași perioadă a anului precedent, marcând o diminuare nominală de 37%. Ca pondere în PIB, acesta a scăzut de la 3,99% la 2,34%, o îmbunătățire de 1,65 puncte procentuale. Această evoluție este prezentată drept o confirmare a procesului de consolidare fiscal-bugetară, susținută de o creștere a veniturilor cu 11,2% și o majorare modestă a cheltuielilor cu doar 2,9%.
Cu toate acestea, imaginea completă este mai nuanțată. O parte considerabilă a creșterii veniturilor este atribuită noilor cote de TVA introduse prin Legea 141/2025. Încasările din TVA au crescut cu 26,5%, aducând venituri suplimentare de aproximativ 18,5 miliarde de lei, ceea ce reprezintă aproape 45% din majorarea totală a veniturilor. Astfel, performanța nu poate fi pusă exclusiv pe seama unei colectări mai eficiente, ci este în mare măsură rezultatul unei poveri fiscale sporite, un aspect confirmat de estimările Comisiei Europene, care evaluează impactul măsurilor fiscale la 1,4% din PIB pentru 2026.
Un alt factor important este efectul de bază statistic. Comparația se face între o perioadă cu taxe majorate (2026) și una în care acestea nu erau încă aplicate (2025), ceea ce face ca ritmul de creștere să fie artificial ridicat. Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a avertizat că, începând cu luna august, baza de comparație se va modifica, iar diferențele față de anul precedent se vor reduce pe măsură ce efectele măsurilor fiscale se anualizează. Prin urmare, reducerea de 37% a deficitului la șapte luni nu poate fi extrapolată pentru întregul an.
Costul ajustării: dobânzi în creștere și cheltuieli comprimate real
Cel mai vulnerabil punct al execuției bugetare îl reprezintă cheltuielile cu dobânzile, care au crescut cu 26,5%, ajungând la 40,12 miliarde de lei în doar șapte luni. Această sumă reprezintă peste 83% din deficitul total, ceea ce înseamnă că, fără aceste costuri, deficitul primar ar fi fost de doar aproximativ 8 miliarde de lei. Creșterea accelerată a dobânzilor este consecința directă a deficitelor mari acumulate în anii anteriori și a necesarului ridicat de finanțare. În paralel, datoria publică a depășit pragul de 60% din PIB, ajungând la 61,4% în mai 2026.
Pe de altă parte, controlul cheltuielilor, prezentat drept un succes, are un cost social semnificativ. Cu o inflație anuală de 8,16%, creșterea nominală a cheltuielilor de doar 2,9% echivalează cu o reducere a volumului real de resurse. Cheltuielile de personal au scăzut nominal cu 4,1%, iar cele cu asistența socială cu 0,6%, ceea ce, ajustat la inflație, înseamnă o diminuare și mai accentuată a puterii de cumpărare a bugetarilor și a beneficiarilor de ajutoare sociale.
Investițiile, punctul forte, și economia, factorul de risc
Un aspect pozitiv incontestabil este menținerea ritmului investițiilor. Cheltuielile pentru investiții au crescut cu aproximativ 24%, ajungând la 76,51 miliarde de lei, susținute în principal de fondurile europene și PNRR, ale căror plăți au accelerat semnificativ. Cu toate acestea, aproximativ 71% din aceste investiții sunt finanțate din surse externe, ceea ce ridică întrebări privind sustenabilitatea lor după finalizarea mecanismului PNRR, când Comisia Europeană estimează deja o încetinire a investițiilor publice.
Contextul macroeconomic adaugă un element de risc major. Economia României a înregistrat o scădere de 0,8% în primul semestru din 2026, comparativ cu perioada similară din 2025, contrazicând ipoteza de creștere de 1% pe care a fost construit bugetul. Comisia Europeană este și mai pesimistă, anticipând o creștere de doar 0,1% pentru întregul an, pe fondul consolidării fiscale și al inflației ridicate care erodează consumul intern.
În concluzie, execuția bugetară la șapte luni confirmă o corecție fiscală reală, dar aceasta vine cu prețul unor taxe mai mari, al unei ajustări dure a cheltuielilor și al unei poveri crescânde a dobânzilor. Deși deficitul anual este prognozat să rămână la 6,2% din PIB, mult peste limita europeană, iar economia stagnează, sustenabilitatea acestui proces de consolidare rămâne incertă. Următoarele luni vor fi cruciale pentru a determina dacă această traiectorie pozitivă poate fi menținută și după dispariția efectului de bază favorabil.